marți, 15 martie 2016

Am stat două luni fără Facebook

Mi-am dezactivat pagina personală de facebook la începutul anului. Nu mă intreba de ce am facut-o, nici eu nu știu exact să îți spun, fie că subconștientul meu a zis “Gata boss, nu mai freca menta” fie că pur și simplu am realizat căt de inutil și de găunos este.Aveam lejer peste 1000 de prieteni pe facebook și cu toate că cercul meu de prieteni real e destul de strâns, de ce am dat accept la atâta lume ? Pe mulți îi știam de la concerte, din liceu, din diverse conjuncturi dar nu pot afirma că îi cunoșteam personal pe toți. De multe ori dăm accept la persoane doar pe baza aperenței , “uite ce bine arata asta”, “parca îl știu de nu știu unde” sau “pare ok”, sunt chestii pe care toți ni le spunem cănd acceptăm cereri de prietenie de la persoane aleatorii.

Singurele chestii ce m-au făcut inițial să tergiversez dezactivarea a fost că pierdeam oportunitatea să promovez trupa în care cânt (shameless self-promotion) și faptul că nu mai aveam acces la chat.”Pânâ la urma mai sunt 3 membrii ce pot da share la chestile de pe pagina și cine vrea să ma gaseasca, se descurca, "am monolitul comodiății umane în buzunar până la urmă” și asa pagina mea s-a dus.M-am gandit și la faptul că o să fiu mai deconectat cu lumea din jur, însa chiar vreau să vad ce fac persoane a căror existentă mă incarcă inutil? Plus că știrile le pot lua de pe site-uri care cu asta se ocupa și asa o să am ocazia să îmi formez opinia despre anumite subiecte la un nivel mai profund și nu doar superficial.

Am realizat că facebook-ul și chat-ul lui degradează comunicarea. Desigur că e facila, that’s the point, dar la un moment dat devenim prea comozi, comunicarea digitala ține oarecum în frau dezvoltarea relațiilor interumane, elimină umanul mai exact.Comunicarea non-verbală reprezintă 93 % în cazul comunicării sentimentelor și a atitudinii asupra unu subiect (îmi place/nu îmi place) conform studiilor astea. Sigur că depinde de situatie dar totuși e destul de intrigant și daca eliminam tonul vocal ce poate fi oarecum reprodus în scris, tot rămane o mare parte de informatie care se pierde.Absența comunicării non-verbale împiedică dezvoltarea unei relații interumane în mod sănătos.Prefer să am mai puține relații cu oamenii dar mai “adevarate” și “pline” decat multe și goale.
Și pană la urmă, de ce mi-aș expune viata ca un tablou în muzeul societății ? Să fie nevoia de gratificare personală ? Cert e că sunt și alte modalități de a ține legătura cu oamenii. Dar ce caută oamenii pe facebook e să arate cat de grozavi sunt ei, pe unde se plimbă, cu cine și-o ard. Nu e un lucru fundamental rău, e sănătos pentru psihic intr-o oarecare măsura să știi că esti apreciat pentru lucrurile pe care le faci dar aprecierea prin “Like” nu e una reală și nu reprezintă nimic mai mult decât otrava pentru ego. 

Cu cât ești mai conectat în digital esti mai rupt de realitate. Poti să ai 5000 de prieteni pe facebook dar în realitate probabil că ai în jurul tău mai puțin de 10 oameni pe care poți să-i numești prieteni adevărați iar cănd nu conștientizezi asta și o să te lovești de realitate nu va fi o coliziune prea plăcută. Te alienezi de fapt, cu cât cauți mai mult dedublare cu atât te îndepărtezi de sinele real .În loc să îți arunci timpul și viata personală pe fereastra de browser mai bine investește-le în a crea relații cu substanta și în a face lucruri productive cum ar fi să ajungi persoana care vrei să pari.

Au fost și anumite situatii în care a fost benefic, de ce să fiu ipocrit, anumite oportunității au venit fix din aceste persoane pe care “le știu din vedere” și am gasit muzica, filme și carti faine prin intermediul site-ului.



Facebook-ul e că o fabrică, produce anumite lucruri bune în existenta unui individ, dar noxele sunt mult mai numeroase.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu