Nu ești așa detașat de animale cum îți place să crezi

Via - jemikam.deviantart.com

Noi, oamenii, mereu ne-am crezut superiori restului regn animal însă e o afirmație destul de nefondată. Dintre animale, omul, hommo sapiens sapiens, este cel ce este la un nivel sub primitiv.Dezvoltarea lobului frontal nu ne face mai presus decât animalele, nu anatomia este esențială ci modul cum ne comportăm toți ca specie. 

În primul rând nu ești așa detașat de animale precum îți place să crezi.Doar că ești printre mamiferele cu postură bipedă și că neocortexul tău este cel mai dezvoltat dintre specii nu te distanțează fundamental de ele.Până la urmă, în creierul tău există o zonă sub acest neocortex numită paleocortex (cortex vechi) care intră în structura sistemului limbic.Partea asta primitivă a creierului controlează cam toate procesele ce îți guvernează viață.Ea este responsabilă de emoțiile primare (ură,plăcere,frică) și totodată îți creează poftele și necesitățile (instinctul de conservare, libidoul, foamea, etc). Așa că la nivel neurologic ne comporam destul de mult ca restul animalelor. 

Ce este mai jalnic e că mereu ne considerăm superiori animalelor și privim cu dispreț perioada preistorica a originii noastre.Dacă tot suntem așa de avansați ,de ce ne comportam mai rău că animalele din junglă ? Viața noastră e guvernată de nevoi și de dorințe și pe parcursul ei nu acordăm mai deloc timp cultivării puterii creierului.Ne mulțumim doar cu satisfacerea dorințelor fără a sta pe gânduri.Zilnic ne gândim doar cum să ne mai satisfacem poftele hedoniste și efemere și nu ne gândim îndeajuns la progresul umanității, artă, la cum să ajungem să fim o comunitate și cum să ne prelungim puținul timp acordat în acest infinit Univers.Eu aș fi vrut să văd oamenii din jur preocupați cu colonizarea altor planete, cu diminuarea problemelor globale, cu a lăsa ceva în urmă, cu a-și cultiva latura artistică și rațională și alte lucruri pe care o fire dezvoltată și o specie cu adevărat avansată își bate capul. Însă tot ce văd în jur sunt oameni care se gândesc cu ce cârpe să își etaleze cu mândrie corpurile care în cel mult 100 de ani o să ajungă pământ de flori, cu ce se mai întâmplă în lumea mondena, care e cel mai nou dispozitiv de pierdut timpul,ce mai e pe la televizor sau cum să între în grațiile șefului.În principal urmează doar satisfacerea oarbă a dorințelor. Stai, parcă asta făceau animalele alea, nu? Își căutau satisfacere prin împlinirea dorințelor. 

Partea nasoală e că animalele n-au proceste cognitive mai avansate ca a noastră specie dar noi ne comportam la fel ca ele. Împărțim 6 emoții primare, din care la noi și alte câteva specii derivă emoțiile și stările mai complexe. Păi și atunci cum poți să spui că ești superior doar pentru că tu ți-ai creat un mediu psiho-social mai complex în care să te lași călăuzit de ale tale nevoi ale căror urme pot fi trasate la cele primare ? 

Maslow spunea că în vârful piramidei nevoilor umane sunt cele ce țin de progresul personal, însă e din ce în ce mai greu să găsești persoane care caută activ lucrul ăsta. Societatea este destul de prospera pentru o parte a popupulatiei și face implinirea primelor 3 trepte ale piramidei, așa că în teorie noi ar trebui să ne cultivăm partea cea mai rafinată a sistemului nervos întrucât nevoile primare, de securitate și de comunitate sunt extrem de ușor de satisfăcut în societatea modernă, a țărilor mai dezvoltate.

Piramida nevoilor a lui Maslow. Via- workshop-revival.ro

Pe lângă faptul că și noi și restul animalelor suntem mânați de dorințe, cel mai adesea efemere, ce sunt menite doar pentru a ne simți satisfăcuți, doar pentru a mai elibera puțină serotonină în sinapsele alea, sunt multe alte asemănări cu animalele.

Dacă te-ai uitat vreodată pe Animal planet sau dacă ți-ai plimbat câinele pe afară, ai văzut că animalele sunt foarte posesive și teritoriale. Își delimitează atât un spațiu personal dar și unul colectiv pentru animalele cu înclinație mai socială.Desigur că omul e destul de evoluat așa că nu se mai pișă în jurul perimetrului pesonal pentru a declară că e spațiul lui, își pune ușă la locuința apoi o mobilează și o măscareste cu chestii inutile doar pentru a o putea numi “casa mea”, că deh, cum pe câine îl caracterizează feromonii din urină așa ne caracterizăm și noi teritoriul cu mobilier și cu tot felul de chestii inutile doar pentru a ne convinge că avem un spațiu al nostru. Dar omul e așa de complex încât îi place să delimiteze imaginar acest glob pământesc. Sunt convins că știi că există granițe între toate țările.A împrejmui un loc cu pancarde și sute de metrii de garduri doar pentru a proclama posesia lui mi-se pare un lucru stupid.Dacă eram cu adevărat avansați, ne dădeam seamă de redundanța granițelor. Eu nu sunt român, m-am născut pe pământ, ce contează numele solului pe care ești născut ? Toți trebuie să realizăm că noi nu suntem 196 de țări, 196 de creaturi fundamental diferite, suntem toți locuitori ai pământului, așa că de ce să te limitezi numindu-te român ? 

Planeta Pământ (în caz ca nu ți-ai dat seama)

Omul e un prădător natural, nu neg, însă uite ce bine ne-a mers de când cu agricultura (exceptând faptul că de când omul a început să mancance amidon preparat (pâine) au crescut exponențial cariile) am evoluat enorm pentru că nu a mai fost nevoie să fim într-o goană permanentă după mâncare și asta ne-a eliberat în foarte multe feluri. Nu spun că trebuie să devii vegetarian, fiecare are dreptul de a alege ce mănâncă, însă eu sunt de părere că dacă omul era așa evoluat nu mai abuza atât de mult de alte ființe. Cineva mi-a spus odată că cele mai bune 4 argumente împotriva vegetarienilor sunt caninii, dar până la urmă aia 4 canini reprezintă partea primitivă, grotescă o noastră. A sfâșia și a îți inclava dantura în țesuturile altei creaturi nu mi-se pare ceva foarte elevat. Dacă toată planeta ar deveni vegetariană am rezolva 3 mari probleme globale. Emisiile de CO2 și de Metan (alea de ne distrug nouă fragila atmosferă) provenite de la animalele de consum reprezina 18 % din toate gazele cu efect de seră (mai mult decât toate trenurile, mașinile și trenurile laolaltă) plus de asta gândește-te la toți copacii ce trebuie distruși pentru a face loc hoardelor de animale destinate consumului uman.70 % din toată apa potabilă se duce pe agricultură, ai nevoie de 15000 de litrii pentru a face 1 kilogram de carne de vita (gândește-te la plantele ce au nevoie de apă pentru ca mai apoi să le dai animalelor, plus apa propriu-zisă pe care o beau animalele). În plus 7 din 8 plante cultivate sunt destinate consumului animalelor, așa că o populație mai redusă de animale (provenită nu din uciderea lor ci pur și simplu evitarea exploatării speciei) ar lasă mai mult loc liber pentru plante pentru consum uman și am putea să micșorăm semnificativ foametea globală.

Micșorarea populației de animale ar veni de la sine: ia de de exemplu caii. După ce omul a inventat mijloacele moderne de transport nevoia pentru cai a scăzut imens, acum ei sunt doar o comoditate pentru oameni iar faptul că nu am mai ținut morțiș să-i “multiplicăm” a dus la o reducere naturală a populației. Nu mă înțelege greșit, nu sunt vreun activist Greenpeace sau mai știu eu ce ecologist egocentric ce vrea binele planetei doar ca fi-su să vadă și în viitor maimuțe la zoo. Îmi place să gândesc pe termen lung viitorul speciei, poate că progresul și bunăstarea întregii societăți sunt mai importante decât poftele noastre instinctive, cine știe ? Până la urmă noi că oamenii ne reflectăm în sângele tuturor ființelor pe care le omorâm.

Când erai mic sigur ai auzit de povestea cu rățușca ce urată, știi tu, rața aia de era mai nasoală decât restul, iar animale, ca sunt animale, au alungat-o din cărd.Păi cam asta se întâmplă și în societate cu orice persoană mai diferită, nu contează în ce fel.Omul încă nu poate scăpa de prejudecăți și stereotipii iar dacă cineva nu se conformează normelor sociale devine un paria, un “outcast”.În loc să cultivăm iubirea și acceptarea tuturor, ne place să ne batem falusul de culoarea pielii, de aspect, de mediul provenit și multe alte lucruri. Progresul nu a venit niciodată din desconsiderarea unei persoane și din alungarea ei subtilă din societate. Nu o să îți zică nimeni “iesi afară din societatea mea” pentru că ești de culoarea x sau că asculți muzica y sau că arăți altfel față de normele sociale, că nu ai acelasi tabieturi banale dar cu siguranță nu o să te vadă nici cu ochi buni.Totuși aspectul asta s-a îmbunătățit în istoria recentă, măcar nu mai punem în lanțuri așa evidente persoane. Crezi că o specie ce ține în ea ură și prejudecată poate să ajungă departe ? Poate un efort colectiv, o cultivare a firii virtuoase și eliberarea din lanțurile prejudecății la nivel global să fie răspunsul mai apropiat. Atâta timp cât omul va fi guvernat de căutarea permanentă a confortul obținut și satisfacerea trupului fără să se gândească și la efecte pe care le produce în plan larg și în timp extins, pentru mine tot un animal rămâne. 

Să nu mai spun că omul e singură specia ai cărei mebrii se omoară între ei fără sens.Toți soldații ce se ciuruiesc pe diverse fronturi la oră actuală, pentru ce o fac ? Pentru profitul altuia și pentru interesele geopolitice ale liderului țării în care s-au născut. O îmi spui că își apără patria , să fim serioși,peste 1000 de ani patria o să aibe un alt nume, probabil va fi patria altui popor așa că ar fi bine să lupți pentru o cauză care are cu adevărat un scop.

Via - theinspirationroom.com

În plus de asta animalele nu își distrug habitatul.Folosirea abuzivă a materialelor ce nu sunt degradabile pe cale naturală este un pumn pe care noi îl aruncăm ca apoi tot noi să îl primim. ”Planeta nu are nimic, oamenii sunt problema” afirma George Carlin și avea drepate,planeta a trecut prin chestii mult mai nasoale decât o pungă de plastic,a trecut prin ere glaciare, coliziuni cu alte corpuri cerești, erupții vulcanice, etc. Să nu uităm faptul că planeta nu e decât un bolovan stratificat, problema e viata de pe ea. Și cu tot plasticul și alte deșeuri pe care le producem pe care nu știm să le recilam ca lumea, e posibil să ne scurtăm vizita colectivă a speciei pe această rocă spațială. Sunt ferm convins că viața se va descurca cumva în jurul plasticului (deja există bacterii ce se hrănesc cu el) și a restului de substanțe nocive, dar omul și restul specilor nu sunt adaptate efecelor nocive ce le are producerea, folosirea, aruncarea de-a-n pulea a maselor plastice. Bpa-urile cresc posibilitatea apariției cancerului, mii de specii sunt afectate negativ de plasticului pe planetă și nici gazele alea din atmosferă nu îmi par prea sănătoase, să nu mai zic de apa oceanelor ce este gazda “peticurilor de gunoi”. Again, nu sunt un activist eco egocentric, eu nu vreau viață pe planetă sau apa ca s-o consum cu descendenții mei, vreau toate astea pentru purul progres al omului și pentru atingerea unui echilibru. Însă cum omul este cea mai comodă creatură ce a existat vreodată nu îi păsa de efectele nasoale alea plasticului, de altfel lui îi păsa doar de bunăstarea sa ca individ pe termen scurt și nu se gândește prea mult la consecințe. Nu zic că acum trebuie să renunțăm definitiv la plastic, e folositor, n-ai cum să negi, dar poate că folosirea lui doar când alt material este inadecvat, pentru a micșora producția, și reciclarea lui eficientă ne-ar scuti de câteva din problemele ce se agravează în umbra ignoranței noastre.

“Petic de gunoi” din Oceanul Pacific. Via- baysidejournal.com

Felul cum ne comportam că specie mă depășește: alegem să ignorăm sustenanța pentru un confort rapid. 

Așa că, suntem mai presus decât un animal, sau mai jos? Întrucât noi putem să vedem toate lucrururile pe care acțiunile noastre ilogice le atrag asupra noastră și știm undeva în interior că progresul este mai presus decât comoditatea dar alegem să suprimam gândurile astea în favoarea celor primare, mă face să cred că omul este mai jos decât un animal. Simplul fapt că “arunca la gunoi” toată dorință de progres și de dezvoltare personală în favoarea stimulilor fizici, căutând plăcere maximă în acțiunile noastre, subliniază că omul se comportă exact că un animal.

Suntem atât de mici

Ai avut vreodată un moment de reflexie,genul ăla de moment în care conștiința ta are ochii larg deschiși ? Ca atunci când realizezi cât de mici suntem în vastitatea universului ? Ei bine,eu sunt convins că ai avut,eu unul am avut.E așa ciudat cum ne dăm o maximă importanță uneori,într-un oraș cu alte câteva sute,dacă nu mii de locuitori,într-o țară cu 18 mii de locuitori,pe o planetă cu aproape 8 milioane de inhabitanti,cu toții,pe bila asta de noroi,plutind în spațiu fără un scop anume.
     
Probabil unii îmi vor spune că nu e așa,că există un scop divin în toate,că ni s-a arătat ținta de la naștere și ni s-a oferit săgeata și arcul,dar eu unul nu sunt o persoană religioasă,mă consider spiritual mai degrabă,și totuși nu pot susține că am răspunsurile la toate,doar susțin că există probabilitatea că o entitate superioară,dătătoare de energie ce animă universul,să existe undeva acolo,dacă nu în toate,doar că idea tradițională a religiilor monoteiste mi se pare o creație simplistă,un mit scornit din adâncurile conștiintei noastre,alimentat de frică și găsirea unui răspuns la întrebările existențiale și la creerea unui sens. Și dacă ar fii să fie,totuși,eu cred că acea entitate e imparțială,nu judecă și nu răsplătește,scopul îl definim noi,până la urmă noi alegem să ne rupem de turmă și să devenim cea mai bună versiune a noastră.Revenind la idea formulată mai sus,mă simț copleșit în unele momente să știu că sunt o parte infimă a unui complex infinit,și în același timp mi se pare fascinant că sunt un individ,cu proprie personalitate,cu țeluri proprii.Individualitatea noastră transcede nu doar partea organică,pe lângă ADN și variantele anatomice ale trăsăturilor noastre ce ne fac unici,ci mai presus ne aduce la idei,iar noi în micimea noastră am dus rangul de idei la ideologii toxice de-alungul vremii care au măcinat orice formă de individualitate și gândire liberă. Suntem băgați cu toții în oala asta numită Terra,și până acum nu îmi pot explica războaiele,prejudecățile și ignoranța crasă de care am dat,dăm,și vom da dovadă.Purtăm fiecare,într-o diferită formă,mantia asta de ură și prostie ce are ca rezultat final regresul.Simt repulsie atunci când îmi dau seamă de ce suntem capabili și ce realizăm în schimb,cum după 250.000 de ani de evoluție ca specie încă ne dăm în cap dar cu arme și prin metode mai performanțe,dacă ar fii după mine în momentul asta am fii colonizat planete,nu să căutăm soluții la suprapopulare precum mâncarea procesată și viciile care ne ucid încet dar sigur,asta dacă nu ai norocul să fii însămânțat cu un glonț și să te transformi în decor pe câmpul de luptă,și ce-i drept,n-am reușit,în ciuda capacității pe care o deținem,să ne concentrăm pe aspectele constructive ale vieții.
   
 Poate că nimeni nu va răspunde la întrebările astea,mulți filosofi au încercat încă din antichitate să creeze modelul unei lumi utopice însă în zadar până în ziua de azi,dar mereu mă va face să mă întreb lucrul ăsta:umanitatea,încotro ?