luni, 6 iunie 2016

Am votat pentru prima dată.


Odată cu împlinirea vârstei de 18 ani, un cetăţean al României devine fericitul deţinător al celui mai important drept dintr-o republica democrată – dreptul de a vota. Un drept vital în organizarea unui stat, un drept care poate schimba jocul şi jucătorii şi totuşi… un drept pe care, mulţi preferă să-l ia în ras prin neexercitarea acestuia sau votarea prin aplicarea metodei “ala bala portocala”. Pentru cei necunascatori de istorie, acest drept, de a vota, nu a fost întotdeauna la îndemana oricărui cetăţean, ba el chiar nu a fost. Da, nu aveai dreptul să votezi. Deciziile erau luate, prin forţă, doar de cei cu influenţă, aristocraţii, boierii sau, ulterior, burghezia (aceeaşi denumire pentru “ăia cu bani”), statut, care era, de regulă, moştenit întrucât era foarte greu să-ţi depăşeşti condiţia, ţăran fiind. Asta ca să nu te gândeşti că ar fi fost posibile cazuri precum Becali. No, sir. De asemenea, femeile n-au avut parte de acest drept şi de eligibilitate până în 1948, atunci când a fost adoptată prima constituţie comunistă, o constituţie cu foarte multe drepturi… teoretic. Dar până atunci, soarta lor vizavi de implicarea în viată politică a fost nesatisfăcătoare, întrucât, ele primesc dreptul de a vota încă din 1938, dar nu sunt eligibile. Şi chiar şi aşa, odată cu acapararea puterii de către comunişti, nu prea aveai ce face cu acel drept nici ca femeie, dar nici ca bărbat. Aşadar, prima manifestaţie de exercitare a acestui drept, în rândul femeilor şi una care să conteze, pot spune că a fost în 1991, atunci când au avut loc primele alegeri bazate pe principii democratice.

Unde vreau eu să ajung… Atâta bătaie de cap, atât s-au implicat oamenii care au pus bazele acestei ţări, oameni precum Dimitrie Cantemir, a cărui familie a cotizat cu sume uriaşe din propria avere pentru sponsorizarea mişcărilor de unire şi nu numai. Familia Brătianu, cu I.C Brătianu în faţă, care a pus bazele Partidului Naţional Liberal în 1875, un partid care a reprezentat dreptatea şi vocea poporului pentru mult timp, nu mizeria de astăzi avidă după putere şi nepăsătoare faţă de oameni. Totul era diferit înainte... când s-a instalat, deci, cancerul? Un răspuns cert la această întrebare nu am, dar urmările ţi le pot prezenta.

De când m-am născut văd aceleaşi formaţiuni politice care parcă joacă leapşa, când e una la putere, când e cealaltă, când se unesc cele două, când sunt inamice, când acelaşi nume operează sub alt nume, când revin la fosta titulatură… şi tot aşa. Mă simt ca la teatru, atunci când, din lipsa de actori, unul este nevoit să joace două roluri. Păcat că în viaţă politică acest act nu capătă nicio nuanţă artistică, ci mai degrabă prinde un aer alterat.
Cancerul e de culoare roşie la noi, cel puţin aşa a fost iniţial. Acum el s-a extins, exact ca boală propriu-zisă, pe întreaga paletă de culori. Nu mai contează deja ce culoare, denumire sau promisiuni are partida respectivă, sunt aceieasi oameni în spate, aceiaşi paraziţi, care, exact că şi bacteriile dăunătoare, au căpătat rezistenţă la dezinfectanţii diluaţi cu apă(marea majoritate a populaţiei – inodoră, incoloră şi insipidă). HexiPharma much?


A man needs to vote. Asta a fost prima problema pe care am remarcat-o. Nu pot concepe lipsa asta a dorinţei de implicare. Oamenii au murit pentru că tu să ai dreptul de a vota, iar pe tine nu te interesează. Îţi înţeleg frustrarea -> întarzierea schimbării, problema cu politicienii, că-s aceiaşi, resemnarea, dar să fim serioşi, nici nu cred că te-ai interesat atât de tare despre alţi candidaţi, care poate că au potenţialul şi atitudinea necesară pentru a deveni schimbarea pe care cu atâta ardoare ţi-o doreşti. Însă nu uita, atunci când tu nu votezi, îl laşi pe altul, mai slab de îngeri să o facă şi deciziile acestei majorităţi sunt direct proporţionale cu situaţia actuală a ţării. Lăsăm proştii să voteze, proştii ne conduc. În fond, dacă nu votezi, tu nu contezi.

A doua problemă care intervine este clasică: cu cine votăm? Ce am remarcat eu din această campanie locală a oraşului meu este că nu s-a pus atât de mult preţ pe informaţie şi informarea corespunzătoare a cetăţenilor. Excluzând membrii partidelor PSD şi PNL, care m-au asaltat cu pliante şi planurile politice ale potenţialei conduceri. Ce denotă asta? Că din nou, burghezia ne conduce, dar nu prin violenţă, de această dată. Mă simt că-n secolele XVII – XVIII, doar că e mai frumos ambalată ideea de egalitate. Păi cum poţi fi egal când există candidaţi a căror reclamă este egală cu zero, din lipsa fondurilor, neputand sa se faca auziţi. Recunosc, spre ruşinea mea, au existat candidaţi, pe biletul de vot, de care nu auzisem. Pot spune că a fost vina mea că nu m-am informat îndeajuns de bine. Dar cum de feţele celor de la PSD şi PNL le am impregnate în cap de la cât de mult le-am văzut atât pe zidurile de pe stradă, cât şi pe cele de pe facebook? Asta este şi ideea. Este o adevărată propagandă vizuală. Cu cât vezi mai mult numele, feţele şi emblemele acestor partide, cu atât vei fi mai tentat să le votezi, chiar subconştient. Şi ei ştiu asta. De asta se pune atâta preţ pe reclamă si recogniţie. Pe lângă asta, câteodată cred că unii se simt că la pariuri sportive şi votează candidaţii cu cota mai mare, ca să fie câştig la sigur. Glumesc... chiar cred că nu se întamplă asta. Sau sper?...

Impresia mea vizavi de dreptul la vot este totuşi una nesatisfăcătoare. Mă aşteptam să se pună mai mult preţ pe acesta şi să facă diferenţa. Probabil aşa gândesc toţi cei care tocmai au primit acest drept. Ce-i de făcut? Ieşi la vot şi votează cu cine crezi că-ţi poate oferi o viaţă mai bună, dar informează-te înainte! Sincer eu aş tânji după o retragere a dreptului la vot a unor persoane şi l-aş limita după anumite criterii. Întrucât mi se pare strigător la cer că un om care habar nu are pe ce planetă se află… literally… să voteze. Personal, aş retrage dreptul de a vota fiecărui cetăţean, urmând ca acesta să fie câştigat pe baza unui test, efectuat înaintea fiecărei campanii electorale, care să denote un anumit nivel de inteligenţă demn de consultarea sa în privinţa alegerii conducerii. Aşa mi se pare corect. Şi aşa sunt mulţi care nu votează, de ce să mai sufere de această povară? Ar trebui ridicată. Poate sună fantazist ce susţin eu, dar sincer, chiar nu consider că orice cetăţean merită să participe la viaţa politică a unui stat… unii sunt făcuţi să urmeze, alţii să conducă. Selecţie naturală? Poate. Dar nu-mi convine să mă las condus de un popor spălat pe creier şi orbit de prostie.


O ultima impresie, care, deşi mă doare s-o spun, ea consider că reprezintă realitatea ultimei campanii electorale. Aşa cum “Tătuca Stalin” spunea: “Nu contează cu cine votezi, contează cine numără voturile.”